Olimpicul Niculescu. Astra 1-2 U Cluj

Concluzia meciului cu Astra e una simplă: poţi dormi o oră pe teren, să nu-ţi iasă absolut nimic şi în final să câştigi meciul dacă ai pe cine trebuie pe bancă. Niculescu a fost din nou eroul, poate cel mai măreţ prin execuţii a fost acum, când a revitalizat o echipă fără idei, dar cu un joc de pase acceptabil până la intrarea sa pe teren. Şi iată că la 34 de ani Niculescu ţine pasul cu Wesley şi Eric la goluri marcate, cei doi fiind vedete mult mai "de luat în seamă". Şi ne mai putem întreba unde ar fi ajuns Clau-gol care, chiar şi la 32 de ani, a ajuns în Bundesliga, unde a marcat câteva goluri fabuloase. Sau o fi un jucător bun numai pentru plaiurile noastre? Cert este că e numai bun pentru "U" Cluj şi că a înţeles pe deplin ce înseamnă acest club. Restul vine de la sine.

Spuneam, deci, de jocul plictisitor şi adormit al şepcilor roşii până în momentul intrării lui Niculescu. Am văzut doi mijlocaşi laterali fără inspiraţie şi o mână moartă în atac, aşa cum nu s-a prea întâmplat până acum cu Machado. Boştină a jucat elegant la mijlocul terenului, livrând pase precise şi coordonând excelent jocul, alături de Nasser. Vasile Gheorghe, ca de obicei, se vede mai puţin în joc. A şi fost schimbat la pauză cu Păcurar, autorul primului gol de la revenirea la "U". În apărare am avut un Bazzi ridicol în prima repriză şi îngălbenit după numai 19 minute de joc. Delgado i-a luat locul lui Voican la scurt timp după startul părţii secunde, dar "grosul" a intrat ceva mai târziu şi după 5 minute a hotărât că e destul şi că merităm cel puţin un punct de la acest meci. Tot el a fost şi cu pasa decisivă pentru cele 3 puncte, iar Păcurar a venit excelent şi nu i-a dat nicio şansă portarului advers.

Şi uite aşa am bătut şi Astra şi reuşim să ţinem pasul cu Târgu Mureş şi, cine ştie, să ameninţăm puţin şi poziţia Gazului în etapa viitoare, când jucăm acasă cu Sportul. Mai avem în faţă 4 etape cu un adversar aparent facil, cu două deplasări de nivel mediu şi un meci ce ori va fi greu, ori extrem de uşor cu Rapidul zilelor noastre...