Pandurii 1-0 U Cluj

Ne-am dus la Târgu-Jiu cu acel unic gând al echipelor mici, şi anume cel de a scoate un punct. Pandurii au dictat jocul, şi-au creat ocazii mari încă din start şi au învins meritat. Colţescu nu poate fi o scuză pentru înfrângere, asta deşi al doilea penalty (şi implicit cartonaşul roşu arătat lui Achim) a fost o glumă. Iar să spui că ţi-ai menajat jucătorii pentru următorul meci pe care-l consideri mai important e absurd.

Când mergi şi speri la un punct, parcă totuşi nu ratezi din situaţii clare în care adversarul îţi dă mingea. Şi cu atât mai puţin din faţa porţii. De altfel, Pele nu e la prima ratare de acest gen. 

Deşi aşezarea aşteptată ar fi fost cu Tony în centru şi cu Cristea pe stânga, cei doi au schimbat des locurile, dar fără niciun efect pozitiv asupra jocului. Grecu a rămas aproape de fiecare dată în inferioritate pentru că nici Cristea şi nici Tony nu au coborât deloc. După ce că a ratat din faţa porţii, Pele n-a făcut mare lucru nici în apărare, capitol la care s-a remarcat doar Popa cu două-trei intervenţii foarte bune până să ia gol. Cristea a fost cam acelaşi din meciul cu Braşov, n-a luminat deloc jocul. Mai mult, a luptat din greu pentru un galben care să-l facă indisponibil pentru meciul cu Dinamo. Tony n-a fost deloc ajutat în faţă: scapă el de unu-doi jucători la o pasă lungă, dar dacă nu are cu cine să joace mai departe îi e greu. Una peste alta, al doilea joc în care nu am marcat corespunde cu cel mai slab meci de până acum, dar asta n-ar trebui să ne sperie având în vedere că încă suntem sus, pe un loc la care n-am fi sperat după 11 etape. O problemă ar fi, într-adevăr, dacă ne prezentăm la fel în deplasările cu Sportul şi Voinţa Sibiu, echipe cu adevărat mici ale campionatului.