Klose, peste Vlad Morar?

Întrebat ce jucători de la Mondial ar aduce la noi dacă ar putea, Teja a menţionat, printre alţii, şi numele lui Klose Miroslav.

Bine, bă, că n-ai insistat şi tu puţin pentru Vlad Morar. Nu, nu are 15 goluri pe la campionate mondiale, dar e cu vreo 15 ani mai tânăr şi de vreo 15 ori mai talentat.

Sigur, nu are cultura şi disciplina cârnaţilor, ci pe cea a aparatelor lui Viorel Lis, dar măcar o dădea în vinclu de pe la 35 de metri. Ceea ce polonezul n-a făcut în viaţa lui şi nici nu va face vreodată pentru că nu poate.

Cupa Ligii. I-am pişat pe ăia de l-au pictat pe Murg pe autocar

Pe al lor şi, în acelaşi timp, pe al nostru. Dar asta doar aşa, întâmplător.

Decât cu 1-0, gol Kovacs cam prin minutul în care unii de pe la tribuna aduceau popcornul necesar ultimului sfert de oră al primei reprize. Au jucat cam ăia de prin sezonu trecut: Veselovsky (care e sub Balauru, în continuare), Ninu, Neag, Bucşă, Kovacs, Boutadjine, Lemnaru. Plus nişte Jovanovic (iată şi primul fost Vasluian), Muşat (da, cel care tot pentru noi a jucat şi în Vaslui 1-0 "U" cu gol Max Nicu din sezonul trecut, deşi, cel puţin teoretic, îşi lua lozul de la Porumboiu), Raul Costin (şi el prin Rep. Vaslui cândva) şi Viveiros. Ultimul, tot de la Vaslui, evident, deşi mai toată lumea bună sau rea a fotbalului românesc îl ştie de pe la Braşov, unde a avut inclusiv onoarea de a fi antrenat de Ionuţ Badea, filosof.

Au mai intrat şi ăia, Târnă şi Ciupe, dar şi un anume Stojanovic. Târnăcop, o ruşine absolută. Păi în afară de golul ăla într-adevăr mişto cu Ceahlăul, ăsta n-a făcut mai nimic. Butajină, şi el, nu ţin minte să fi jucat ceva într-un meci.

Una-două ocazii prin prima repriză plus golul după ce Lemnarul intră în careu şi centrează absolut neincomodat de nimeni. A scos şi Robert una grea, ne-am făcut de cap cu nişte ocazii pe final, dar e ok. Şi totuşi, putea fi 2,3,4 - 0 după minutul 80. Puteam fi ca cârnaţii în 2010 cu Argentina. Şi totuşi, n-am fost, ceea ce e bine.

Apoi a mai fost Vlăduţ, care a jucat la ei şi nu la noi. Ceea ce nu e bine. Vlăduţ i-ar cam fi scos din minţi pe ăia de la Petrolul, trebuia să plece, să revină la noi mai exact. Vlăduţ e 10 clase peste Lemnaur ca talent, el şi Lorant ar fi jucat dumnezeieşte acum. Aşa, joacă doar al doilea. Păi Vlăduţ o punea în vinclu de la 35 de metri în urmă cu doi ani, despre ce vorbim aici?

Ar urma să avem pe la Târgu Mureş, într-una din primele etape din campionat. Pe malul Pokloşului, adică, acasă la un alt superstar, Zicul, Ghiocel.

O nouă înfrângere pentru Cluj, după fresh-ul de portocale din februarie

La meciul cu Săgeata Anei au fost sub 1500 de oameni, iar la cel cu Recaşul lui Gorobsov, ceva şi mai înfiorător. A, dar stai, la Cluj parcă mai joacă şi Pandurii, deci "mergem la meci şi luăm bilete din timp, că sigur se umple".

Nu, nu e vreo replică dintr-un film sau un citat (sau titlu) plagiat, ci ceva la ordinea zilei. Puţini ştiu, însă, că jumătate din echipa trecută ieri ca gazdă putea fi văzută de clujeni şi în sezoanele precedente fix în acelaşi loc. De exemplu, Unguruşan până prin 2011, Buleică în returul trecut, iar Paraskevas, Erico şi dos Santos în turul trecut. Ultimii 3 au fost luaţi de mânuţă de aceeaşi Ana şi duşi la Târgu Jiu.

Şi mai puţini ştiu că faza golului lui Eric s-a mai jucat o dată cam în acelaşi loc în urmă cu câteva luni. Centrase Szekely, dar Buleică nu şi-a permis un luft din foarfecă, ci a trimis cu capul. Iar adversari erau unii de-au ratat pe final un penalty cu Muzac în poartă şi care-l au acum pe bancă pe unu' Chirilă. Şi nu, Eric nu e Erico, ci e unul de a fost huiduit la un 3-4 în sezonul trecut pentru că luase două galbene (şi implicit pe cel roşu, ar zice George Dobre) în 3 minute şi făcuse scandal când să iasă de pe teren. Aţi ghicit, şi asta se întâmpla în acelaşi loc în care azi a devenit idolul tribunelor până prin minutul 85.

Replica fanilor fotbalului adevărat şi clişeul la care ar fi apelat oricine ar fi că aceştia au venit pentru Fiorentina. Sună bine Fiorentina, parcă jucase ceva român pe la ei sau încă mai joacă. Însă un nume precum Ljajic nu ar fi tocmai la îndemână nici măcar pentru cei mai filosofi într-ale fotbalului (nu neapărat antrenori filosofi, ci filosofi în general) prezenţi azi în tibune. Şi asta nu pentru că Ljajic ăsta a plecat la Roma în vară, ci pentru că chiar nu ar spune nimic. Sigur, nici o parte dintre fanii Romei nu prea au habar că Ljajic jucase înainte la Fiorentina, deci balanţa e cam echilibrată.

Iar acum un nou clişeu: Pandurii au jucat pentru România, deci mergem şi ţinem cu ei. Ce mai contează că tot datorită fotbalului din România, aceşti panduri au rămas în prima ligă în 2006 deşi terminaseră pe 15 din 16 (iar linia s-a tras cam după a 13-a echipă), iar în 2010 au fost mutaţi cam de pe 15 pe 12 de le-au luat jucătorii celor de la Internaţional Curtea de Argeş sau ceva de genul? Evident, putem uita că Pandurii nu era, cândva, chiar cea mai plăcută echipă din România.

Mai rămâne să-l vedem pe domnu' nea Marin cu maibacul prin mulţime. Dar pentru asta ar cam trebui să nu-l mai ia la mişto Cuadrado pe împăratul lignitului când are el chef. Sau Cuardado, cum îi zicea comentatorul unui Uruguay - Columbia din preliminariile pentru Mondial.

Nu vă lăsaţi induşi în eroare de titlu, căci nu foarte mulţi au simţit această înfrângere. Şi nu se va apela niciodată la falsitate pentru a spune că oraşul respiră sport sau, cu atât mai puţin, fotbal.

Fresh-ul, s-ar zice, e ceva suc. Sau juice, cum ar zice Ilie Dumitrescu.

Unguruşan a ajuns în Europa League. Bine, bă!

Unguruşan, cel care a dat cam o centrare "de gol" cât a jucat la noi, adică vreo 5 ani. Atunci cu Dinamo, la acel 4-3 cu Matache în poartă, Boştină la mijloc şi Lemnaru în atac. Cândva tovarăş cu Boştină prin vestiar, a plecat de la U cam deodată cu... Boştină oare? Oricum, neimportant. Îl luase, deci, Pandurii, aparent surprinzător. Bine, şi acum e surprinzător. Altceva e important: faptul că el a ajuns în Europa înaintea Walteratului, cel pe care l-a scos Suensi-ul lui Grăsanovici.

Sau Erico, un fel de fundaşul - golgheter de la Târgu Jiu. Jucai, bă, şi tu la noi cândva, te-a adus dna Palmier. Mai ţii minte acel 2-6 pe care ni l-am luat tocmai la Târgu Jiu, bă, băiatule? Fantastic. Luaseşi pe atunci un roşu că ai făcut henţ în careu. Era Balaj arbitru sau Colţescu. Dar important e altceva, din nou, şi anume că Mitran Marius ne-a spus pe vremea aia că avem o luptătoare în conducere. Da, Marius ăla de a venit la noi pe stadion să facă un documentar cu Olaianos, alt rapsod.

Sau Christou. Ăsta cică a fost adus de Niculescu, dar luat iarna trecută de Anamaria Proţap şi dus tocmai la Pandurii, la pretenul Pârvulescu. Nu, nu dinamovistul Pârvulescu care joacă la Steaua, ci unu Eugen. Îţi plăcea, bă, şi ţie la Cluj, cică aici ai văzut zăpadă pentru prima dată. Frumos!

Sau Buleică, cel care a tras odată paralel cu poarta şi a sperat să o bage cineva în aţe. Sigur, i-a ieşit, că altfel nu devenea idol. Un grec l-a ajutat pe atunci. Iar apoi i-a molestat puţin pe ăia lui Porumboiu, într-un meci în care Stanciu sau Spanciu ăla de e acum la Steaua a fost salcâm. Pământ de flori, nu altceva.

Sigur, bă, tuturor vă pare rău de situaţia lui U Cluj. Mergeţi voi în Europa League, cu lignitul vostru cu tot, că noi rămânem cu Ganea şi Dedu. Pe voi vă va analiza după meci un anume Remus Răureanu sau Râureanu şi îi va vorbi lui Condescu de market pool. Răureanu, cel care scria în gsp după un Petrolul - U Cluj de la Mediaş că a fost blat pentru că a văzut el un bilet de pariuri jucat prin Albania sau chiar Kosovo. Dăduse Tony golul de 3-2 la ultima fază, centrare Boştină. Nu, Tony nu a jucat încă la Pandurii.

"La meci. Hai Pandurii! Joacă Chiricheş titular la Tottenham. Hai România!". Aşa vă vreau, bă, cetăţeni oneşti ai oraşului Cluj-Napoca. Sus pe maibac, nea Marin!

Atac fără precedent al lui D Dan la adresa unui tânăr tenisman

Unul dintre cele mai reputate personaje ale mass-media-ei, sportului şi business-ului clujean a avut aseară o ieşire incredibilă pe blogul personal la adresa unei mari speranţe a tenisului românesc. Se pare că relaţiile dintre el şi sponsorul speranţei s-ar fi răcit într-un mod absolut fortuit, "o situaţie ireparabilă", după cum tocmai rapsodul nostru o numeşte.

"Nu credeam în viaţa mea că aşa ceva se va întâmpla. Eram prieten foarte bun cu fostul meu prieten de care vă vorbesc până să se întâmple asta. Este în totalitate greşeala lui, dar o greşeală care se răsfrânge inclusiv asupra viitorului meu."

Membrul bordului ambiental clujean şi nu numai se pare că nu vrea să dezvăluie exact motivul conflictului, dar dă detalii preţioase despre cum a încercat să-şi construiască un nume într-un domeniu în care este novice.

"Eu am încercat tot ce se poate. Îmi amintesc că am văzut împreună un meci al tânărului tenisman legitimat, stăteam unul lângă celălalt. După fiecare punct îi ziceam: vai ce bine a lovit, ai văzut? Asta după punctele pe care le câştiga. Când adversarul câştiga punctul îi ziceam: a încercat, totuşi, dar i-a sărit puţin şi mingea din tuşă.

Ca să nu vă mai povestesc că am mers odată până la Sibiu. A fost un meci extraordinar acolo, din păcate pierdut. Dar adversarul era mare favorit, a fost o performanţă imensă că s-a ajuns în decisiv, parcă în tie-break sau super-tie-break, nu ştiu exact cum îi zice. Ba chair mi-am sunat mai mulţi prieteni (sigur, neinteresaţi de aşa ceva) să le zic ce am văzut."

Boss al unei prestigioase publicaţii media, acesta povesteşte şi prin ce clipe grele a trecut.

"Mă rugam de angajaţii mei să scrie de bine despre această speranţă mare a tenisului, dar mă refuzau. A trebuit să-mi iau inima în dinţi şi, deşi nu sunt tocmai un speclist în tenis (dar la fotbal mă pricep), am scris eu un text lacrimogen cu foarte puţine greşeli de ortografie pentru a impresiona.

Am ajuns la un moment dat la o înţelegere, o sponsorizare. Păi omul mi-a pus bannerul meu cu site-ul pe un teren aflat la periferia superbei (de fapt nici nu ştiu dacă trebuie să o mai numesc superbă) baze şi este vizibil doar de pe vreo 2-3 terenuri. Vruiam să-mi văd şi eu realizarea pe terenul principal, să se vadă şi la TV şi alte chestii. Până la urmă ce, banca lui e mai importantă decât site-ul meu?", a tunat fostul realizator al unei emisiuni sportive.