joi, 7 noiembrie 2013 0 comentarii

O nouă înfrângere pentru Cluj, după fresh-ul de portocale din februarie

La meciul cu Săgeata Anei au fost sub 1500 de oameni, iar la cel cu Recaşul lui Gorobsov, ceva şi mai înfiorător. A, dar stai, la Cluj parcă mai joacă şi Pandurii, deci "mergem la meci şi luăm bilete din timp, că sigur se umple".

Nu, nu e vreo replică dintr-un film sau un citat (sau titlu) plagiat, ci ceva la ordinea zilei. Puţini ştiu, însă, că jumătate din echipa trecută ieri ca gazdă putea fi văzută de clujeni şi în sezoanele precedente fix în acelaşi loc. De exemplu, Unguruşan până prin 2011, Buleică în returul trecut, iar Paraskevas, Erico şi dos Santos în turul trecut. Ultimii 3 au fost luaţi de mânuţă de aceeaşi Ana şi duşi la Târgu Jiu.

Şi mai puţini ştiu că faza golului lui Eric s-a mai jucat o dată cam în acelaşi loc în urmă cu câteva luni. Centrase Szekely, dar Buleică nu şi-a permis un luft din foarfecă, ci a trimis cu capul. Iar adversari erau unii de-au ratat pe final un penalty cu Muzac în poartă şi care-l au acum pe bancă pe unu' Chirilă. Şi nu, Eric nu e Erico, ci e unul de a fost huiduit la un 3-4 în sezonul trecut pentru că luase două galbene (şi implicit pe cel roşu, ar zice George Dobre) în 3 minute şi făcuse scandal când să iasă de pe teren. Aţi ghicit, şi asta se întâmpla în acelaşi loc în care azi a devenit idolul tribunelor până prin minutul 85.

Replica fanilor fotbalului adevărat şi clişeul la care ar fi apelat oricine ar fi că aceştia au venit pentru Fiorentina. Sună bine Fiorentina, parcă jucase ceva român pe la ei sau încă mai joacă. Însă un nume precum Ljajic nu ar fi tocmai la îndemână nici măcar pentru cei mai filosofi într-ale fotbalului (nu neapărat antrenori filosofi, ci filosofi în general) prezenţi azi în tibune. Şi asta nu pentru că Ljajic ăsta a plecat la Roma în vară, ci pentru că chiar nu ar spune nimic. Sigur, nici o parte dintre fanii Romei nu prea au habar că Ljajic jucase înainte la Fiorentina, deci balanţa e cam echilibrată.

Iar acum un nou clişeu: Pandurii au jucat pentru România, deci mergem şi ţinem cu ei. Ce mai contează că tot datorită fotbalului din România, aceşti panduri au rămas în prima ligă în 2006 deşi terminaseră pe 15 din 16 (iar linia s-a tras cam după a 13-a echipă), iar în 2010 au fost mutaţi cam de pe 15 pe 12 de le-au luat jucătorii celor de la Internaţional Curtea de Argeş sau ceva de genul? Evident, putem uita că Pandurii nu era, cândva, chiar cea mai plăcută echipă din România.

Mai rămâne să-l vedem pe domnu' nea Marin cu maibacul prin mulţime. Dar pentru asta ar cam trebui să nu-l mai ia la mişto Cuadrado pe împăratul lignitului când are el chef. Sau Cuardado, cum îi zicea comentatorul unui Uruguay - Columbia din preliminariile pentru Mondial.

Nu vă lăsaţi induşi în eroare de titlu, căci nu foarte mulţi au simţit această înfrângere. Şi nu se va apela niciodată la falsitate pentru a spune că oraşul respiră sport sau, cu atât mai puţin, fotbal.

Fresh-ul, s-ar zice, e ceva suc. Sau juice, cum ar zice Ilie Dumitrescu.
 
;